Singuratate

Atunci cand ne uitam pe fereastra la viata avem iluzia controlului. Singuratatea individuala sau in cuplu are, pe langa multele dezavantaje, si beneficii. Altfel de ce am alege-o in fiecare zi? Credem ca a ales-o soarta pentru noi, dar ne cufundam in bratele ei confortabile si caldute si ne invelim cu ea ca aparare in fata posibilelor raniri sau atacuri din exterior. O minte inteligenta poate nascoci nenumarate motive care stau la baza retragerii in singuratate. Desigur ceilalti nu inteleg, incercari au existat destule, asa a fost sa fie, societatea nu mai este ca altadata, linistea e garantata si multe alte ganduri particulare care ne explica exact de unde a inceput exilul.

Si totusi linistea exterioara in exces genereaza neliniste interioara. Multe din anxietati au la baza lipsa unui sistem de suport autentic pe care doar relatiile interumane il pot asigura. Suntem confortabili in linistea singuratatii, o acceptam tacit, ii savuram caldura, dar nu ne-o dorim pentru copiii nostri, visam ca ei vor fi inconjurati de oameni, de experiente, de rasete, de viata.

Care este punctul de cotitura, acel moment determinant, inceputul renuntarii, de la care nu mai incercam, imbratisam controlul absolut prin eliminarea oricarui factor riscant din jurul nostru? Este oare tangibil sau survine treptat, pe furis si se instaleaza cu drepturi depline atunci cand noi dormim in stare de veghe. Este mai dificila suferinta acuta sau singuratatea cronica?

In ambele exista speranta!